N-am murit frumos în “grupa morții”. Nu ne-am întors acasă nici sub scut, nici pe scut cum sfârșesc eroii. Ne-am zvârcolit cu Franța. Am tresărit cu Italia. Am intrat resemnați în abatorul Olandei. Până la urmă, ne-am vândut ieftin pielea. O generație mai mult țâfnoasă decât orgolioasă a ratat o șansă a afirmării plenare.
Bățos, tenebros, logodit, zice-se, cu norocul, Pițurcă inspira încredere și trezea speranțe ca un vraci care-și descântă fiertura bolborosind suveran. Erorile lui în materie de selecție i-au fost șoptite înainte ca tricolorii să intre în foc, cu speranța secretă că s-ar putea să ne înșelăm noi, de pe margine. Acum e cazul să i le reamintim ca un reproș grav. După cum s-a văzut, doar Lobonț a strălucit, acompaniat oarecum de Raț, Chivu, Rădoi și Goian, ultimii doi absenți, din păcate, în meciul decisiv când am molfăit cu dinți de lapte coaja de oțel a portocalei mecanice. În pană de inspirație, Piți a cooptat în lot jucători haotici ca Bănel, ieșiți din formă ca Marica, tociți ca Dică, șterși ca Marius Niculae, limitați ca Fl. Petre, fragili precum Cociș. Vanitos și surd la orice sugestie, crezându-se infailibil, antrenorul naționalei n-a avut ochi pentru metodicul Trică, impetuosul Bratu, subtilul Costea, puncherul Dănciulescu, sau tenacele Costin Lazăr.
Revanșează-te maestre Pițurcă, cu prilejul preliminariilor CM care te împung în coastă!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER